..e ţara în care adaptarea este esenţială

“La mine-n faţă e liniştit, blocul 4, un cartier obişnuit fără grădină fără garduri, fără ce îţi trebuie ca să te saturi, copiii cresc..e viaţa ca la teatru”..
Cam pe aici ne trezim.. în Balcani, în “curul Europei”, într-o ţară pe nume România care, probabil în curând, îşi va înlocui primele 3 litere din nume pentru a-şi construi, corect – fără ţigani, brand-ul de ţară, un loc în care libertatea a fost înţeleasă greşit. Nu ne miră, nu ne flatează, e ţara în care democraţia este predată în facultăţi de dragii noştri lideri PCR-isti. Ne aflăm la graniţa dintre nepăsare şi extremism.. în locul în care, nimănui nu-i pasă de tine dacă tu nu eşti altceva decât un nimeni..ne aflăm în “găleata cu lături”..şi ne place, savurăm..
Trăim într-o ţară în care toţi cer dar nimeni nu oferă, într-o ţară în care toţi au drepturi dar nu şi obligaţii..suntem în locul în care “teoria furăciunii” este upgradată constant, este împământenită sârguincios şi cu sprijin unanim..e ţara în care adaptarea este esenţială.. înţelegerea “circuitului şpăgii în sistem” reprezintă un capitol din Biblia României..
Şi discutam despre comunicare politică..discutăm despre cum să..convingem nişte câteva, zeci, sute, mii de oameni.. studiem, analizăm, teorii, manipulare.. prindem câte un pic gustul puterii.. ni se flutură apoi perspective, funcţii, avantaje.. începem să credem ce spunem..începem să ne construim aparatul argumentativ prin care să ne scuzăm în faţa noastră.. ni se aruncă, treptat, câte un oscior..din ce în ce mai mare.. ne trezim cu ceva relaţii, cu ceva influenţă, cu puterea unui vot decisiv.. dar, eşti doar unul dintre cei ce votează pentru alţii..

Autor: Andrei Răduţ